rococo
Parte de vorbire: adj. inv.
Etimologie: (fr. rococo)
Etimologie: (fr. rococo)
1. stil ~ (și s. n.) = stil de ornamentație în arhitectură și arta decorativă din sec. XVIII, de origine franceză, care urmează barocului, printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc.
2. (p. ext.) demodat și puțin ridicol.