Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Butterbrot, rus. бутерброд)
1. pâine sau felie de pâine cu unt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrode)
1. conductor electric prin care intră (anod) sau iese (catod) curentul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. parodo, fr.parodos; din greaca veche πάροδος, parodos („intrare”))
1. primul cântec al corului în tragedia greacă, intonat la intrarea în orchestră.
2. fiecare dintre intrările orchestrei dintr-un teatru grec.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. roder)
1. tr. a face operaţia de rodaj.
2. refl. (fig.) a acumula o oarecare experienţă; a se acomoda într-o muncă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rodage)
1. acțiunea, faptul de a roda; rodare.
2. suprafinisare, cu ajutorul unui abraziv, a suprafețelor de contact în mișcare a două piese metalice asociate în funcționare.
3. operație prin care anumite mecanisme, (organe de) mașini etc. sunt supuse la diferite regimuri de funcționare, pentru a se obține o ajustare și o rectificare cât mai bună a suprafețelor de contact ale pieselor; timpul acestei ajustări.
4. perioadă de punere la punct.
5. (fig.) acțiunea de a pune treptat ceva la încercare, de a face pe cineva să dobândească experiență; adaptare progresivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rhodamine)
1. materie colorantă roşie, asemănătoare cu fluoresceina.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)
1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)
1. I. produs înainte de vreme; prematur.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.