OK
X
brecie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Breccie, it. breccia)
1.
rocă
detritică
rezultată
prin
cimentarea
grohotișurilor,
a
sfărâmăturilor
altor
roci
dure.
grohăire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (grohăi)
1.
acțiunea
de
a
grohăi
și
rezultatul
ei;
grohăit.
2.
producere
a
sunetelor
caracteristice
de
către
porci;
grohăit.
3.
(var.)
grohănire,
grohoire,
grohonire,
grohotire,
gronhănire,
gronire,
grooire,
groonire,
grootire,
gruhăire,
gruhâire,
gruhuire.