Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rostogoli)
1. acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit.
2. cădere, înaintare, învârtire, prăbușire (însoțită de zgomot) a unui obiect, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși.
3. ceea ce se rostogolește; grămezi care cad, se prăbușesc, se rostogolesc.
4. mișcare continuă a valurilor unei ape.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rostogoli + -tor)
1. (metalurgie) lucrător care întoarce materialul pe vatra unui cuptor metalurgic și-l aduce la ușa de scoatere din cuptor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (rostogoli + -tor)
1. care se rostogolește.
2. (fig.) care dă impresia mișcării de rostogolire.
3. (s.m., compus) (ornit.) ~-de-piatră = scormonitor-de-piatră (Arenaria interpres).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. centroid)
1. s. n. punct din spaţiu care se mişcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cereşti din vecinătatea lui.
2. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotaţie în raport cu sistemul de referinţă mobil sau fix, respectiv rostogolirea şi baza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déferler)
1. (despre valuri) a se revărsa, a se sparge, rostogolindu-se.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déferlage)
1. acțiunea de a deferla și rezultatul ei; rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se; deferlare, deferlat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégringoler)
1. (rar) a se rostogoli, a se prăvăli.
2. (fam.) a decădea treptat, a se prăbuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégringolade)
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. granuler)
1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent.
2. a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule.
3. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice.