Dictionar

Labializa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. labialiser)

1. a da unui sunet valoarea labială (pronunţându-l prin rotunjirea buzelor, ca în cazul vocalelor u sau o).


Labiovelar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. labiovélaire)

1. (consoană) care se articulează prin rotunjirea buzelor şi atingerea limbii de vălul palatului.


Labializare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. labialisation)

1. acțiunea de a labializa, pronunțare a unui sunet cu o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor.


Labializat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. labialisé)

1. (fonetică) cu articularea principală însoțită de rotunjirea buzelor.