Dictionar

 

rotunjitor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rotunji + -tor)

1. unealtă care servește la fasonarea, îndreptarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară.
 
 
 
 

colină 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colline, lat. collina)

1. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită.
 
 

gibos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gibbeux, lat. gibbosus)

1. în formă de cocoașă.
2. cu proeminențe rotunjite.