Rezultate secundare (Rușine,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)
1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.
2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.
3. încurcătură; lipsă de orientare.
4. frământare sau dezordine politică.
5. jenă, din rușine sau din smerenie.
6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déshonneur)
1. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, ruşine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudicité)
1. caracterul a ceea ce este impudic.
2. dispoziția (cuiva) de a se comporta sau de a acționa într-un mod care este dezaprobat de morala sexuală.
3. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; act impudic; nerușinare; impudoare.
4. (antonime) pudicitate, pudoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impudeur)
1. lipsă de pudoare, de ruşine; neruşinare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inavouable)
1. care nu este avuabil; care este de nemărturisit; neavuabil.
2. (prin ext.) care constituie o rușine; ruşinos, nedemn; neavuabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pudor, fr. pudeur)
1. sentiment de sfială, de ruşine, de jenă, de decenţă; (p. ext.) curăţenie morală, castitate; pudicitate.