Rezultate principale (Ruină,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ruiner, lat. ruinare)
1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa.
2. (fig.) a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă averea; a sărăci.
3. (fig.) a(-şi) distruge sănătatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ruine, lat. ruina)
1. ceea ce a rămas dintr-o construcţie dărăpănată.
2. (fig.) pierdere a averii; distrugere, dezastru.
Rezultate secundare (Ruină,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN pruinosity; bloom; hoar
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pruine)
1. materie ceroasă, ca un praf, care acoperă unele frunze sau fructe, elitrele unor coleoptere etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. assassinat, it. assassinato)
1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapse)
1. prăbuşire a unei construcţii; (p. ext.) prăbuşire (economică etc.); ruină, faliment.
2. (tehn.) deformare, spargere a pereţilor.
3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.
4. ~ gravitaţional = prăbuşire gravitaţională.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décaver)
1. tr., refl. (fam.) a pierde sau a face să-şi piardă toţi banii, a (se) ruina (la jocul de cărţi).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégringolade)
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. délabrer)
1. a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévaster, lat. devastare)
1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina.