Dictionar

Rezultate principale (Ruină,):

Ruina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ruiner, lat. ruinare)

1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa.

2. (fig.) a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă averea; a sărăci.

3. (fig.) a(-şi) distruge sănătatea.


Ruină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ruine, lat. ruina)

1. ceea ce a rămas dintr-o construcţie dărăpănată.

2. (fig.) pierdere a averii; distrugere, dezastru.


Rezultate secundare (Ruină,):

Pruină

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pruina

2. FR pruine

3. EN pruinosity; bloom; hoar

4. DE Reif; Tau; Rauhreif

5. RU нaлет

6. HU dér, hó, harmat


Pruină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pruine)

1. materie ceroasă, ca un praf, care acoperă unele frunze sau fructe, elitrele unor coleoptere etc.


Asasinat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. assassinat, it. assassinato)

1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.

2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.


Colaps 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapse)

1. prăbuşire a unei construcţii; (p. ext.) prăbuşire (economică etc.); ruină, faliment.

2. (tehn.) deformare, spargere a pereţilor.

3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.

4. ~ gravitaţional = prăbuşire gravitaţională.


Decava

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décaver)

1. tr., refl. (fam.) a pierde sau a face să-şi piardă toţi banii, a (se) ruina (la jocul de cărţi).


Degringoladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégringolade)

1. prăbuşire, rostogolire.

2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.


Delabra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. délabrer)

1. a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica.


Devasta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévaster, lat. devastare)

1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina.

2. a jefui, a prăda.