Dictionar

Rezultate secundare (Rupe,):

Corupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. corrumpere)

1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.

2. a face să-şi piardă, a-şi pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.


Erupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. erumpere)

1. (despre magmă, petrol etc.) a face erupţie; a ţâşni, a izbucni.

2. (despre pete, băşicuţe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea.


întrerupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. interrompre)

1. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acţiune etc.)Itr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbeşte.


Irupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. irrumpere)

1. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a ţâşni.


Rupelian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rupélien)

1. (din) etajul mijlociu al oligocenului.


Rupere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rupe)

1. acțiunea de a (se) rupe și rezultatul ei.

2. anulare, desfacere a unei relații sociale; ruptură.

3. desfacere, descompunere.

4. distrugerea continuității unui material solid; frângere.

5. încetare a unei acțiuni, curmare a unor raporturi, a unor legături, a unor negocieri.

6. (loc. adv.) cu ~ de inimă = cu mare durere.

7. (mat.) teorii de ~ = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitări mecanice pe mai multe direcții.

8. (pop.) ~a prețului = fixarea prețului unei vânzări.

9. (tehn.) ~ de pantă = construcție (de beton, zidărie de piatră sau de lemn) între două porțiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor.

10. ~ de nori = ploaie torențială însoțită de descărcări electrice.

11. ~a emulsiei = desfacerea unei emulsii în cele două elemente componete.

12. (var.) (înv.) rumpere.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Acalmie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.

2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.

3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.


Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Adultera

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).


Aeropurtat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.

2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.