Dictionar

ergota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ergoter)

1. a șicana, a sâcâi pentru fleacuri.
 

ergotism 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ergotisme)

1. manie de a sâcâi, de a șicana.
 

lifta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. lifter, engl. tolift)

1. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masă, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere.
2. tr. a ridica și a aduce în poziție, cu ajutorul unei macarale, un acoperiș, planșeu etc.
3. a aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde.
4. (fam.) a sâcâi.
 

șicana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chicaner)

1. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi.
 

șicană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chicane)

1. sâcâială fără motiv.
2. (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip.
3. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc.
4. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag.
 

tracasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tracasser)

1. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva.