Dictionar

acurat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
 

asiduitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruință, sârguință.
2. perseverență, insistență.
 

calificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. qualificatif)

1. adj. care califică, arată o calitate.
2. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc.
3. notă, mențiune cu care se apreciază sârguința elevilor și a studenților, activitatea oamenilor muncii.
 

diligență 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. diligentia, fr. diligence)

1. silință, sârguință, zel.
 

studios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. studieux, it. studioso)

1. care studiază cu sârguință, cu plăcere; înclinat către studiu.
 

zel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zèle, lat. zelus)

1. râvnă, sârguință; ardoare.
2. exces de ~ = sârguință exagerată.