Parte de vorbire: adj.
Origine: (sârguință + -ios)
1. (despre oameni) care depune eforturi deosebite într-o acțiune; care muncește cu seriozitate; sârguitor.
2. (despre oameni) care dovedește insistență, seriozitate.
3. (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) care necesită eforturi deosebite.
Parte de vorbire: adj. (înv., reg.)
Origine: (osârdie + -os)
1. care depune eforturi deosebite într-o acțiune; care muncește cu seriozitate; sârguincios.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (slv. оусръдьникъ)
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (slv. оусръдьникъ)
1. sârguincios, zelos, (înv.) osârdnic.
2. (var.) (înv. și reg.) oserduitor.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (slav. лѣнивъ)
1. (persoană) căreia îi lipsește dorința sau plăcerea de a munci, de a fi activ și care se complace în inactivitate; leneș.
2. (anton.) harnic, muncitor, sârguincios, silitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sârgui + -tor)
1. (despre oameni) care depune eforturi deosebite într-o acțiune; care muncește cu seriozitate; sârguincios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (strădui + -tor)
1. care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic.