Dictionar

barbarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarie, lat. barbaria)

1. stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om.
2. lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, cruzime, neomenie.
 

canibalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cannibalisme)

1. practica de a consuma, total sau parțial, un individ din propria specie; atunci când se referă la consumul de carne umană de către oameni se numește și antropofagie.
2. (fig.) lipsă de omenie; sete de sânge; cruzime, sălbăticie.
 

ferocitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. férocité, lat. ferocitas)

1. caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie.
2. faptă crudă, sălbatică, violentă.
3. (antonim) blândețe.
 

maron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marron)

1. (despre animale domestice) care a revenit în starea de sălbăticie.
 

masacru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. massacre)

1. acțiunea de a masacra, de a ucide cu sălbăticie și în număr mare (ființe care nu se pot apăra); masacrare, măcel, carnaj.
 

primitivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. primitivité)

1. stare de înapoiere, lipsă de civilizație; sălbăticie, primitivism.
2. stare a ceea ce este primitiv.