Dictionar

sălbăticește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (sălbatic + -ește)

1. ca un sălbatic; brutal, crud, violent.
2. (în forma „sălbătăcește”) cu mare viteză sau cu impetuozitate.
3. (var.) (înv.) sălbătăcește, (înv.) selbătăcește.
 

AGRIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)

1. „sălbatic, rustic, necultivat”.
 

agriotip

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agriotype, lat. agriotypus)

1. (biol.) tipul sălbatic sau ancestral al unei plante.
2. tipul cel mai frecvent dintr-o populație.
 

ampelopsis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampélopsis)

1. viță sălbatică, grimpantă, al cărei fruct este un ciorchine; lăuruscă.
 

anabazin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anabasine, germ. Anabasin)

1. alcaloid toxic, extras dintr-o plantă sălbatică din Asia Centrală.
2. substanță utilizată pentru a ajuta creșterea plantelor.
3. (var.) anabasină.
 

arhar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. arhar)

1. ovină sălbatică din Asia Centrală, cu coada lungă.
 

arni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arni)

1. bivol sălbatic din sud-estul Asiei și al Indoneziei, strămoșul bivolului.