Dictionar

sărăcăci

Parte de vorbire:  vb. intr. (învechit)  
Etimologie: (din sărăcăcios)

1. a ajunge sărac, a-și pierde avutul; a sărăci.
 

sărăcăcie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (sărăcăci + -ie)

1. stare a celui sărac (generată de lipsuri); sărăcie, lipsă, nevoie.
 

sărăcăcitură

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (sărăcăci + -tură)

1. casă urâtă și sărăcăcioasă.
 

sărăcește

Parte de vorbire:  adv. (înv., reg.)  
Etimologie: (sărac + -ește)

1. ca un om sărac.
2. în felul oamenilor săraci.
3. în sărăcie.
 

sărăcime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sărac + -ime)

1. totalitatea oamenilor săraci; mulțime de oameni săraci.
2. (înv.) sărmănime.
 

anahoretic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anacho-rétique)

1. de anahoret.
2. fig. modest, sărăcăcios.
 

arid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aride, lat. aridus)

1. (despre sol, regiuni) uscat; sterp, neproductiv.
2. (fig.) sărac în idei, în imagini; sec, monoton.
 

bidonvil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidonville)

1. cartier de locuințe mizere, improvizate din deșeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuiește populația săracă a unei metropole.
 

cianurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( cianura)

1. procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu.
 

digger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. digger)

1. adept al curentului de extremă stângă din timpul revoluției burgheze din Anglia (sec. XVII), reprezentând interesele țărănimii sărace.
 

distrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dystrophe)

1. (despre plante) care crește în soluri sărace în substanțe nutritive; (despre un mediu de cultură, un sol) lipsit de elemente nutritive.