Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. sari)
1. îmbrăcăminte femeiască indiană, lungă şi amplă, care acoperă un umăr şi lasă dezgolit pe celălalt.
Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (germ. Pfusch „lucru făcut de mântuială”)
1. a face un lucru pe fugă, fără temei, de mântuială.
2. (var.) a fușălui, a fușeri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charriage)
1. fenomen tectonic în deplasarea la mari distanţe a unor mase mari de roci (alohton) şi suprapunera lor peste altele mai moi (autohton).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., port. sarigue)
1. (zool.) mamifer de dimensiuni mici din ordinul marsupialelor, arboricol și în esență omnivor, cu coadă lungă prehensilă și a cărui femelă poartă puii pe spate; oposum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Sarin)
1. substanţă toxică de luptă, cu acţiune neuroparalitică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. sarissa)
1. (ant.) lance lungă macedoneană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. sarisophorus)
1. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acarinatus)
1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)
1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquilidés)
1. familie de păsări răpitoare: acvila.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)
1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochtone)
1. (despre roci) care a suferit deplasări faţă de locul iniţial de formare.
2. (despre specii, populaţii) originar din alte regiuni geografice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphipodes)
1. pl. ordin de crustacee cu două feluri de picioare, pentru sărit şi înotat.