Parte de vorbire: adj.
Origine: (bg., sb. siromah)
1. lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărac.
2. (exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) biet, sărac, nenorocit.
4. (var.) (reg.) săriman, sârman, siriman.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. charmant)
1. care are farmec, care place extrem de mult, care exercită o atracție puternică asupra simțurilor, afectivității sau spiritului; fermecător, încântător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indigent, lat. indigens)
1. care trăiește în indigență; care este foarte sărac; nevoiaş, sărman.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. miser, it. misero)
1. care se află într-o situație (materială) foarte proastă; sărman, nenorocit.
2. care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie.
3. vrednic de milă; (prin ext.) sărac, sărăcăcios.
4. (antonime) bogat, îmbelșugat, abundent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. répugnant)
1. care repugnă, care inspiră repugnanță, aversiune; dezgustător, respingător.
2. (antonime) ademenitor, seducător, șarmant, tentant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (seduce + -ător)
1. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, şarmant.
3. s. m. bărbat care săvârşeşte o seducţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. choquant)
1. care şochează; care provoacă un șoc.
2. care ofensează prin imoralitate, lipsă de decență sau nepotrivire.
3. (antonime) pertinent, șarmant.