nedesăvârșire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + desăvârșire)

1. stare a ceea ce este nedesăvârșit, imperfect; imperfecțiune, defect, cusur.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

bestialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bestialité)

1. fire, atitudine, pornire bestială.
2. faptă bestială, monstruozitate.
3. perversiune sexuală prin săvârșirea actului sexual cu animale; zoofilie.

cauzal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. causal, lat. causalis)

1. de cauză, referitor la cauză.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată săvârșirea acțiunii din regentă; conjucție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție cauzală.
3. (log.) implicație ~ă = implicație care exprimă relația cauzală în propozițiile condiționale.

chietism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quiétisme)

1. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale.
2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
3. (prin ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții.
4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.
5. (var.) cvietism, quietism.

chietist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. quiétiste)

1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
2. II. adept al chietismului.
3. (var.) cvietist, quietist.

coautor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. coauteur)

1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări.
2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni.