Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. sadique)
1. I. care se referă la sadism; care practică sadismul; care manifestă sadism.
2. (prin ext.) care simte plăcere să chinuiască pe alţii; de o cruzime extremă.
3. II. persoană care manifestă sadism.
4. persoană care caută plăcerea în suferința (fizică sau morală) provocată voluntar altora.
6. (antonime) compătimitor, protector, sensibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. staurophylle)
1. frunză din celule palisadice.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (săsesc. hoenger, cf.germ. Henker)
1. persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și exterminarea câinilor vagabonzi; ecarisor, (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.
3. (figurat) om sadic, ticălos, rău.