Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sadisme)
1. perversiune sexuală constând în obţinerea plăcerii prin chinuirea partenerului.
2. (p. ext.) cruzime anormală, exagerată; plăcere patologică de a chinui.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. nécrosadisme)
1. perversiune sexuală care constă în mutilarea cadavrelor şi/sau practicarea actului sexual pe cadavre.
2. necrofilie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nécrophilie)
1. perversiune sexuală, la unii degeneraţi, constând din raporturi sexuale cu cadavre; necrosadism.
2. dorinţă de a manipula, de a privi cadavrele.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. sadique)
1. I. care se referă la sadism; care practică sadismul; care manifestă sadism.
2. (prin ext.) care simte plăcere să chinuiască pe alţii; de o cruzime extremă.
3. II. persoană care manifestă sadism.
4. persoană care caută plăcerea în suferința (fizică sau morală) provocată voluntar altora.
6. (antonime) compătimitor, protector, sensibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sadomasochisme)
1. sadism combinat cu masochism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vampirisme)
2. perversiune sexuală manifestată printr-un sadism extrem, bolnavul provocând partenerului sângerare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algolagnie)
1. perversiune sexuală în care excitația poate fi realizată numai prin provocarea sau perceperea durerii (sadism, masochism etc.).