Dictionar

Salivaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. salivation, lat. salivatio)

1. secreţie salivară.

Salivaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT salivatio

2. FR sécrétion salivaire

3. EN flow of saliva

4. DE Speichelfluß

5. RU слюнотечение; rиперсекреция

6. HU nyálképzés, nyáladzás

Insalivaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insalivation)

1. impregnare a alimentelor cu salivă; insalivare.

2. (var.) (înv.) insalivațiune.

Ptialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ptyalisme)

1. salivaţie abundentă, în unele afecţiuni; polisialie, sialoree.

-SIALIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. sialon „salivă”)

1. „salivă, salivație”.

Sialogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sialogène)

1. care provoacă salivaţie; sialagog.

Manducație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manducatio, fr. manducation)

1. acțiunea de a mânca, cuprinde toate funcțiile anterioare digestiei (apucare, mestecare, insalivație, înghițire); (rar) mâncare.

2. (relig. cat.) comuniune euharistică.

Insalivare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. insaliva)

1. înmuiere a alimentelor cu salivă; insalivat, insalivație.

PTIALO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. ptyalon „spută, salivă”)

1. „salivă, salivație”.