Dictionar

salva

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (lat., it. salvare)

1. I. a scăpa, a scoate din primejdie, din încurcătură etc.
2. a ~ aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit.
3. II. a se scăpa singur dintr-o primejdie.
4. (fam.) a (se) scăpa dintr-o împrejurare supărătoare.
 

salvă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. salve)

1. serie de lovituri trase simultan (sau succesiv) cu două sau mai multe arme de foc, folosite în special pentru a saluta o personalitate sau pentru a comemora un eveniment.
2. ~ de salut = salvă trasă fără proiectile, în diferite ocazii festive.
3. (var.) (reg.) sălburi.
 

autosalva

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + salva)

1. a se salva singur.
 

salvabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. salvabile)

1. care poate fi salvat.
 

salvamar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (salva + mar/e/)

1. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare.
 

salvamarist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (salvamar + -ist)

1. pesoană calificată care lucrează în cadrul salvamarului.
 

salvamont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (salva + mont/an/)

1. organizație pentru salvarea celor rătăciți sau surprinși de viscole ori avalanșe în munți.
 

salvamontist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (salvamont + -ist)

1. (persoană calificată, câine) din cadrul salvamontului.
 

arcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.
2. (prin ext.) corabie.
 

autoambulanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + ambulanţă)

1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.
 

autosalva

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + salva)

1. a se salva singur.
 

autosalvare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autosalva)

1. acțiunea de a se autosalva.
2. autosanitară.
 

autosanitară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + sanitară)

1. automobil închis pentru transportul bolnavilor (răniților); autoambulanță, autosalvare (2).
 

balenieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baleinière)

1. ambarcație ușoară la vânarea balenelor, pentru sport sau pentru transportat oameni.
2. șalupă rapidă (cu motor) pentru vizite oficiale, la salvarea naufragiaților etc.