Dictionar

Rezultate secundare (Sarcastic,):

Sarcastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sarcastique)

1. adj. (şi adv.) plin de sarcasm, caustic.

2. s. n. element sarcastic (I).


Acrimonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.

2. (antonime) afabil, amabil.


Cinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, neruşinat.

2. şcoală = şcoală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.

3. s. m. filozof aparţinând acestei şcoli.

4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis şi fără jenă atitudini şi gânduri condamnabile; (om) neruşinat, fără scrupule.


Incisiv 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incisif)

1. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, muşcător, sarcastic.


Incizie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incision, lat. incisio)

1. tăietură operată cu bisturiul în corpul unui om sau animal; incizură (2).

2. (fig.) cuvânt, expresie sarcastică, vitriolantă.

3. crestătură în coaja unui arbore, în interiorul unui material.


Mefistofelic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méphistophélique)

1. (şi adv.) diabolic; sarcastic, perfid.


Micterism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mycterisme, cf. gr. mykterismos „bătaie de joc, zeflemea”)

1. atitudine sarcastică, sfidătoare; sarcasm.