Dictionar

satiric 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. satirique, lat. satiricus)

1. adj. specific satirei; care ține de satiră; ironic, batjocoritor, mușcător.
2. s. m. autor de satire.
3. s. n. conținut, caracter specific satirei.
 
 

atelană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atellane, lat. atellana)

1. piesă de teatru satirică jucată de tineri romani, din orașul Atella (Campania).
 
 

caricaturistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (caricatură + -istic)

1. care exagerează unele trăsături (negative) cu intenție satirică sau umoristică.
2. propriu caricaturii.
 

caustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

1. adj. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale.
2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric.
3. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic.