Parte de vorbire: adj.
Origine: (satisface + -/ă/tor)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)
1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frustrant)
1. care frustrează; care plasează într-o situație de frustrare; frustrator.
2. (antonime) gratifiant, satisfăcător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. insufficiente, lat. insufficiens)
1. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător.
2. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (igieniza, cf. fr. hygiénisation)
1. acțiunea de a igieniza și rezultatul ei.
2. tratament fizic sau chimic care reduce la un nivel satisfăcător prezența microorganismelor patogene dintr-un mediu; (prin ext.) curățenie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + mulțumi + -tor)
1. care nu mulțumește; care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător.
2. care nu dă satisfacție; nesatisfăcător.
4. (antonime) mulțumitor, satisfăcător.