Dictionar

Rezultate secundare (Satisfăcător,):

Satisfăcător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (satisface + -/ă/tor)

1. îndestulător; mulţumitor.


Acceptabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)

1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.

2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.

3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.


Frustrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frustrant)

1. care frustrează; care plasează într-o situație de frustrare; frustrator.

2. (antonime) gratifiant, satisfăcător.


Insuficient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. insufficiente, lat. insufficiens)

1. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător.

2. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen.


Igienizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (igieniza, cf. fr. hygiénisation)

1. acțiunea de a igieniza și rezultatul ei.

2. tratament fizic sau chimic care reduce la un nivel satisfăcător prezența microorganismelor patogene dintr-un mediu; (prin ext.) curățenie.


Nemulțumitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + mulțumi + -tor)

1. care nu mulțumește; care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător.

2. care nu satisfacție; nesatisfăcător.

3. (var.) nemulțămitor.

4. (antonime) mulțumitor, satisfăcător.