Dictionar

Rezultate secundare (Satisfăcut,):

Content, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. contentus, cf. fr. content)

1. care nu-și mai dorește nimic; care este mulţumit, satisfăcut.

2. (antonime) insatisfăcut, nemulțumit, nesatisfăcut.


Primar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. primarius, fr. primaire)

1. adj. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază.

2. învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist.

3. simplu, rudimentar, simplist.

4. (despre cuvinte) primitive.

5. (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive).

6. (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli.

7. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament.

8. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical.

9. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune.


Nemulțumit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + mulțumit)

1. care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; insatisfăcut, nesatisfăcut, supărat.

2. care exprimă nemulțumire.

3. (var.) (reg.) nemulțămit.

4. (antonime) mulțumit, satisfăcut.


Incontentabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. incontentabilité)

1. caracterul celui care este incontentabil.

2. caracterul a ceea ce nu poate fi satisfăcut.