Dictionar

electroaprindere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + aprindere)

1. aprindere prin scânteie electrică a combustibilului din amestecul carburant în cilindrul unui motor cu ardere internă.
 

fantezism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fantezie + -ism)

1. caracter fantezist.
2. orientare a poeziei de la începutul sec. XX caracterizată prin metafore scânteietoare, prin ușurința și eleganța stilului și prin ineditul comparațiilor.
 

flamboaiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flamboyant)

1. strălucitor, scânteietor.
2. stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel.
 

fulgurant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fulgurant, lat. fulgurans)

1. înconjurat de fulgere.
2. care răspândește o lumină vie și de scurtă durată.
3. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt.
4. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginația; scânteietor, pătrunzător.
 

fulgurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fulguration, lat. fulguratio)

1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei.
2. scânteie electrică de înaltă frecvență pentru cauterizări.
3. (fig.) emanație bruscă.
 

SCINTI-, SCINTILO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. scinti-, scintillo-, cf. lat. scintilla)

1. „scânteie, scintilație”.