Rezultate principale (Scamator,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. escamoteur)
1. cel care face scamatorii; prestidigitator.
Rezultate secundare (Scamator,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (scamotor + -ie)
1. faptă, acţiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia şi pe iuţeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate.
2. (fig.) înşelătorie, potlogărie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. escamoteur)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. hocus)
1. formulă în iluzionism prin care se anunţă o apariţie, dispariţie sau transformare; (p. ext.) scamatorie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magique, lat. magicus)
1. care ține de magie; care se referă la magie, care se bazează pe magie; ocult, misterios, tainic.
2. baghetă ~ă = baghetă de magician, (prin ext.) de scamator.
3. cerc ~ = cerc pe care magicianul îl trasează pe pământ și în centrul căruia se plasează pentru a se proteja de demonii pe care îi invocă.
4. oglindă ~ă = oglindă în care magicienii pretind că fac să apară oameni îndepărtați, evenimente, fapte etc.
5. ochi ~ = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie.
6. (fig.) care surprinde; fermecător, încântător; feeric.
7. (antonime) banal, normal, natural.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. panorama, germ. Panorama)
1. priveliște de natură cu orizont larg, văzută din depărtare și de la înălțime.
2. (fig.) expunere generală a unui subiect vast; frescă.
3. tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădirea însăși.
4. spectacol de bâlci cu scamatorii; acrobații etc.
5. panoptic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prestidigitateur)
1. specialist în prestidigitaţie; scamator.
2. (fig.) om abil în mişcările mâinilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prestidigitation)
1. arta şi tehnica de a face scamatorii, de a produce iluzii optice prin mişcări foarte îndemânatice şi rapide ale mâinilor.