Dictionar

Rezultate principale (Scamator,):

Scamator

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. escamoteur)

1. cel care face scamatorii; prestidigitator.


Rezultate secundare (Scamator,):

Scamatorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (scamotor + -ie)

1. faptă, acţiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia şi pe iuţeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate.

2. (fig.) înşelătorie, potlogărie.


Escamoter, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. escamoteur)

1. (rar) scamator la circ.


Hocus-pocus

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. hocus)

1. formulă în iluzionism prin care se anunţă o apariţie, dispariţie sau transformare; (p. ext.) scamatorie.


Magic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magique, lat. magicus)

1. care ține de magie; care se referă la magie, care se bazează pe magie; ocult, misterios, tainic.

2. baghetă = baghetă de magician, (prin ext.) de scamator.

3. cerc ~ = cerc pe care magicianul îl trasează pe pământ și în centrul căruia se plasează pentru a se proteja de demonii pe care îi invocă.

4. oglindă = oglindă în care magicienii pretind fac apară oameni îndepărtați, evenimente, fapte etc.

5. ochi ~ = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie.

6. (fig.) care surprinde; fermecător, încântător; feeric.

7. (antonime) banal, normal, natural.


Panoramă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. panorama, germ. Panorama)

1. priveliște de natură cu orizont larg, văzută din depărtare și de la înălțime.

2. (fig.) expunere generală a unui subiect vast; frescă.

3. tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădirea însăși.

4. spectacol de bâlci cu scamatorii; acrobații etc.

5. panoptic.


Prestidigitator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prestidigitateur)

1. specialist în prestidigitaţie; scamator.

2. (fig.) om abil în mişcările mâinilor.


Prestidigitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prestidigitation)

1. arta şi tehnica de a face scamatorii, de a produce iluzii optice prin mişcări foarte îndemânatice şi rapide ale mâinilor.