Dictionar

Rezultate principale (Scandal,):

Scandal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scandale, lat. scandalum)

1. reacţie violentă de protest faţă de ceva nedemn, ruşinos, inacceptabil etc.

2. ceartă însoţită adesea de bătaie, de deteriorări de obiecte etc.; (p. ext.) zgomot, gălăgie mare produsă de o asemenea ceartă.

3. (fam.) portjartier.


Rezultate secundare (Scandal,):

Scandalagioaică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scandalagiu + -oaică)

1. femeie care are obiceiul facă scandal, căreia îi place scandalul; certăreață, (înv. și pop.) zavragioaică.


Scandaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. scandaliser, lat. scandalizare)

1. refl., tr. a (se) indigna, a (se) revolta.


Scandalos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. scandaleux)

1. care provoacă scandal, care indignează: ruşinos, revoltător.


Exorbitant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exorbitant, lat. exorbitans)

1. care depășește măsura, proporțiile normale; deosebit de mare, enorm.

2. care șochează, scandalizează printr-un caracter exagerat, excesiv.

3. care iese din limite.

4. (var.) esorbitant.


Muzică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini.

2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei.

3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin ext.) totalitatea operelor muzicale.

4. ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.

5. ~a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.

6. ~ de scenă = muzică destinată susțină sau sporească efectul unui spectacol scenic.

7. ~ ambientală = muzică cu armonii ușoare și discrete, care servește ca sunet de fundal pentru o ocupație.

8. combinație armonioasă sau expresivă de sunete; suită, set de sunete care amintesc de muzică; zgomot, armonie.

9. formație instrumentală; orchestră.

10. ~ militară = fanfară.

11. (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal.

12. (la fig.) (fam.) vorbire repetată.

13. (var.) musică.


Provocant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. provocant)

1. care provoacă, produce ceva; provocator.

2. care, cu o atitudine sau cu remarci scandaloase, împinge pe cineva reacționeze; provocator.

3. care caută excite dorința unui posibil partener; provocator.

4. (antonim) calmant.


Scandalos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. scandaleux)

1. care provoacă scandal, care indignează: ruşinos, revoltător.


Scenă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. scène, it. scena, lat. scaena)

1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii.

2. teatru; arta dramatică.

3. a părăsi ~a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru.

4. decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film.

5. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă.

6. scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat.

7. loc unde se petrece o acțiune, o activitate.

8. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva.

9. ceartă, ieșire violentă, scandal.

10. a-i face cuiva ~ (sau ~e) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns.


Tapaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tapage)

1. zgomot mare; gălăgie, scandal, larmă.

2. protest zgomotos.