Dictionar

autoscară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + scară)

1. autovehicul cu un schelet în formă de turn cu scară.
 

escară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escarre)

1. crustă negricioasă care se formează pe piele, pe plăgi prin mortificarea țesuturilor superficiale.
 

mascara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mascara)

1. fard pentru gene, rimel.
 

măscară

Parte de vorbire:  s.f. (pop. și fam.)  
Etimologie: (din măscări)

1. faptă sau vorbă necuviincioasă, nerușinată; ocară; obscenitate, pornografie.
2. (expr.) a face de ~ = a face de râs.
 

scarabeide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scarabéidés)

1. familie de insecte coleoptere cu antenele în lamele: cărăbușul, scarabeul etc.
 
 
 

autoscară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + scară)

1. autovehicul cu un schelet în formă de turn cu scară.
 
 

bloc-diagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bloc-diagramme)

1. reprezentare grafică la scară mică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune.
 

chimiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chimiser)

1. a folosi pe scară largă procesele chimice.
 

colimason

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colimaşon)

1. scară în ~ = scară în spirală (în formă de melc).