Dictionar

Scelerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. schélérat, lat. sceleratus)

1. criminal, ucigaş, nelegiuit, ticălos.


Scelerateţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scéleratesse)

1. manieră de a acţiona ca un scelerat.


Pandemoniu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pandémonium)

1. (mit.) loc imaginar în infern, unde se presupune se adună demonii.

2. (fig.) adunare de bandiţi, de oameni răi, sceleraţi.


Scelerateţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scéleratesse)

1. manieră de a acţiona ca un scelerat.