Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. antro-, cf. lat. antrum, gr. antron „peșteră”)
1. „cavitate, scobitură, spațiu gol, antru; antral”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peşteră)
1. (anat.) cavitate, scobitură.
2. ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cymbocéphalie)
1. deformaţie a craniului care prezintă o scobitură adâncă înapoia bregmei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concave, lat. concavus)
1. care prezintă o adâncitură, o scobitură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. concavité)
1. starea unui corp a cărui suprafață formează o cavitate.
2. partea concavă, partea sferică goală a unui corp; scobitură, adâncitură.