Rezultate secundare (Scorni,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inventer)
1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci.
2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mischmasch)
1. (fam.) vin amestecat cu apă minerală sau gazoasă; şpriţ.
2. (pl.) afacere, combinaţie necinstită; învârteală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scormoni + -eală)
1. săpare de gropi, șanțuri în mod superficial și dezordonat în pământ sau alte materii solide; scormonire.
2. aruncare în toate părțile pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva în interiorul pământului sau al altor materii solide pentru a realiza ceva etc.; scormonire.
3. (rar) mișcare a focului, a jarului (cu un instrument) pentru a face să se învioreze, să ardă mai bine; scormonire.
4. cercetare amănunțită peste tot sau într-un anumit loc, răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală ceva); scormonire.
5. (înv.) trezire (din somn); scormonire.
6. (reg.) provocare a unor stări sufletești, a unor acțiuni, a unor evenimente etc.; (înv.) scornire.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (măscăr[ie] + [jos]nicie)
1. vorbă, gest, purtare trivială; (înv.) măscăriciune.
2. vorbă sau faptă hazlie; (înv.) măscăriciune.