Dictionar

Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Antispastic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antispastique)

1. (medicament) care luptă împotriva spasmelor; decontractant al spasmelor musculaturii striate și netede; antispasmodic.


Artrogripoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)

1. imobilizare persistentă a unei articulaţii prin contracţia spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxaţii).


Ataxofemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ataxophémie)

1. tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator.


Ciompi

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ciompi)

1. pl. nume dat muncitorilor torcători de lână din Florenţa sec. XIV, care, aliaţi cu meseriaşii neîncadraţi în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor şi patronilor.


Comună

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)

1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.

2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.

3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.

4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.