Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. scooter)
1. motocicletă uşoară, cu roţi mici, pe care conducătorul stă ca pe un scaun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeroscooter)
1. motocicletă cu ajutorul unei perne de aer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + scuter)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (mini- + scuter)
1. scuter de dimensiuni reduse; scuter mic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motoscooter, engl. motor scooter)
1. vehicul asemănător motocicletei, pentru transportat ziare, răcoritoare etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. scooteriste)
1. conducător al unui scuter, motocicletă ușoară cu roți mici, planșeu plat și carenaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + scuter)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (mini- + scuter)
1. scuter de dimensiuni reduse; scuter mic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. motoretta)
1. motocicletă ușoară cu capacitate cilindrică mică, prevăzută cu roți mici și carenaj, joasă, cu platformă care permite un ghidaj așezat, cu picioarele paralele, iar trunchiul drept; scuter.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. scooteriste)
1. conducător al unui scuter, motocicletă ușoară cu roți mici, planșeu plat și carenaj.