Rezultate secundare (Scutura,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scutura + -ătură)
2. mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare.
3. scuturatul pomilor de fructe, flori, frunze.
5. (fig.) ploaie ușoară și scurtă de vară.
6. (reg.; expr.) ~ de friguri = acces (de friguri); frison.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + însămânţare)
1. (bot.) însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea și împrăștierea seminţelor; (rar) autoînsămânțat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. exfoliare, fr. exfolier)
1. a (se) desprinde în lame subţiri, a (se) coji.
2. a (se) scutura, a (se) desfrunzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. maracas)
1. instrument muzical de percuţie, din două nuci de cocos cu un mâner, umplute cu nisip sau grăunţe mici, care, prin scuturare, produc sunete asemănătoare cu ale castanietelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. shake)
1. dans modern de perechi cu scuturături; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. deflora)
1. pierdere a virginității; dezvirginare.
2. (înv.) scuturare de flori a unei plante.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. deflora)
1. care și-a pierdut virginitatea; dezvirginat.
2. (înv.; despre plante) scuturat de flori.