Dictionar

 

alter ego

Parte de vorbire:  s. m.  
Etimologie: (lat. alter ego, al doilea eu)

1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
2. prieten nedespărțit.
 

amiloid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amyloïde)

1. (substanță) care seamănă cu amidonul.
 

anevrismatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anévrismatique)

1. care se aseamănă cu un anevrism.
 

antidialectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + dialectic)

1. (filozofie) împotriva dialecticii; care nu ține seamă de principiile dialecticii.
 

antiliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilittérature)

1. creație literară în care nu se ține seama de procesele artistice tradiționale.