secționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sectioner)

1. a împărți în fragmente, a tăia, a divide.

secționabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (secţiona + -bil)

1. care poate fi secționat.

secționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. secționa)

1. divizat în mai multe secțiuni; tăiat, fracționat.

vivisecționa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după germ. vivisekzieren)

1. a realiza o intervenție chirurgicală în scopuri experimentale asupra unui organism viu, de obicei animale cu sistem nervos central; a face o vivisecție.

anchilotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankylotomy)

1. secționare chirurgicală a unei anchiloze.

ansotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ansotomie)

1. secționare chirurgicală a unei anse (3).

aponevrotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr aponévrotomie)

1. secționare chirurgicală a unei aponevroze.

balanotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balanotomie)

1. secționare chirurgicală a glandului.

bilentilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bi- + lentilă)

1. sistem optic din două semilentile, obținut prin secționarea în diametru a unei lentile convergente.

calotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creștetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.