OK
X
aseca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. assécher, lat. assicare)
1.
a
îndepărta
apele
de
infiltrație
dintr-un
teren;
a
deseca.
deseca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. dessécher)
1.
a
îndepărta
excesul
de
apă
de
pe
solurile
umede;
a
seca.
2.
a
elimina
apa
din
diferite
materiale.
diseca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. disséquer, lat. dissecare)
1.
a
efectua
o
disecție.
2.
(fig.)
a
analiza
(ceva)
minuțios,
a
cerceta
atent.
murseca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. morsicare)
1.
(despre
animale)
a
mușca.
secabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. secabilis, fr. sécable)
1.
care
poate
fi
tăiat,
divizat
(ex.
comprimat
~).
2.
(anton.)
insecabil.
secando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (lat. secundo)
1.
în
al
doilea
rând.
agonist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agoniste)
1.
adj.,
s.
m.
(mușchi)
care
produce
o
anumită
mișcare.
2.
adj.,
s.
n.
(substanță,
agent)
lipsit
de
activitate
intrinsecă,
care
blochează
receptorii.
altern, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)
1.
unghiuri
~e
interne
(sau
externe)
=
unghiuri
formate
în
interiorul
(sau
exteriorul)
a
două
drepte
paralele
tăiate
de
o
secantă.
2.
(despre
frunze,
flori)
care
crește
de
o
parte
și
de
alta
a
tulpinii,
a
ramurilor,
la
niveluri
diferite.
aseca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. assécher, lat. assicare)
1.
a
îndepărta
apele
de
infiltrație
dintr-un
teren;
a
deseca.
bilon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. billon)
1.
s.
m.
aliaj
monetar
în
compoziția
căruia
intră
în
cea
mai
mare
parte
sau
exclusiv
metale
comune.
2.
monedă
divizionară,
cu
valoare
intrinsecă,
inferioară
valorii
sale
nominale.
3.
s.
n.
ridicătură
de
pământ
de-a
lungul
unui
rând
de
plante
cultivate.
biraport
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. birapport)
1.
(mat.;
pentru
un
fascicul
de
patru
drepte)
raport
anarmonic
al
celor
patru
puncte
în
care
o
secantă
intersectează
dreptele
din
fascicul.
canton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canton)
1.
clădire
construită
lângă
o
șosea
sau
cale
ferată,
pentru
semnalizare,
protecție
și
supraveghere
a
drumurilor
respective;
locuința
cantonierului.
2.
unitate
de
supraveghere,
întreținere
și
urmărire
a
lucrărilor
din
cadrul
unui
sistem
de
desecare,
irigații,
baraje
etc.
3.
sector
al
unui
drum.
4.
unitate
în
administrația
pădurilor,
în
care
activează
pădurarul;
locuința
acestuia.
5.
unitate
teritorial-administrativă
în
unele
țări
(Elveția,
Franța).
6.
(arhit.)
una
dintre
cele
patru
ogive
care
compun
o
boltă
în
cruce.
7.
(herald.)
piesă
de
formă
pătrară,
a
noua
parte
dintr-un
scut,
într-un
colț
al
acestuia.