Rezultate secundare (Seceră.):
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (secera + -ăciune)
1. acțiunea de a secera; secerare, seceriș, secerătură.
2. (la sg., cu sens colectiv) cereale coapte bune de secerat; recoltă de cereale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + combină)
1. mașină agricolă autopropulsată care îndeplinește simultan mai multe operații, precum ar fi seceratul și treieratul; combină autopropulsată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (faco- + -lit)
1. intruziune de roci magmatice în zona de boltă a unui anticlinal sau în albiile sinclinale.
2. corp de roci magmatice intruzive, în formă de seceră; harpolit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. falciforme)
1. în formă de seceră; semilunar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. vindrover)
1. secerătoare pentru recoltarea cerealelor în două faze (tăierea plantelor şi aşezarea lor în brazdă, apoi ridicarea acestora şi treieratul).
2. maşină agricolă pentru recoltarea plantelor furajere.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (secera + -ăciune)
1. acțiunea de a secera; secerare, seceriș, secerătură.
2. (la sg., cu sens colectiv) cereale coapte bune de secerat; recoltă de cereale.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. harpe „seceră, cârlig”)