OK
X
secerăciune
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (secera + -ăciune)
1.
acțiunea
de
a
secera;
secerare,
seceriș,
secerătură.
2.
(la
sg.,
cu
sens
colectiv)
cereale
coapte
bune
de
secerat;
recoltă
de
cereale.