sector

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. secteur, lat. sector)

1. (mat.) porțiune dintr-un cerc între două raze concurente.
2. piesă sau organ de mașină în formă de sector de cerc.
3. porțiune limitată dintr-o suprafață.
4. (mil.) zona de acțiune a unei unități.
5. porțiune dintr-un drum care intră în raza unei unități de construcție sau de întreținere.
6. domeniu, ramură de activitate.
7. diviziune, parte, domeniu în cadrul economiei sau al unor unități administrativ-teritoriale.
8. ~ social-economic = parte a economiei bazată pe o anumită formă de proprietate asupra mijloacelor de producție.

disector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissecteur)

1. (tv.) ~ de imagini = tub electronic al cărui catod, când e luminat, poate emite electroni.

prosector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. prosector, fr. prosecteur)

1. persoană specializată în autopsii și în prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor sau ca document medico-legal.

sectorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sectoriel, engl. sectorial)

1. care se face pe sector.
2. referitor la un sector (în special în domeniul economic).
3. (despre figuri) în formă de sector de cerc.
4. (antonime) plenar, integral.

sectorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sector + -ist)

1. (sub)ofițer de poliție care supraveghează un sector.

sectoriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sectoriser)

1. a repartiza pe sectoare (o activitate economică).

subsector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-secteur)

1. subdiviziune a unui sector.
2. (mil.) zonă dintr-un sector încredințată unei unități (regiment).

apuntamente

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. appointements)

1. pl. remunerație fixă pentru o funcție în sectorul economic particular.

avanplajă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-plage)

1. sector de plajă situat între limita atinsă de ape în timpul fluxului și refluxului.

axiometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axiomètre)

1. aparat dintr-un sector de cerc gradat, montat la timona unei nave, care indică unghiul de cârmă.

bloc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.
5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.
7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.
9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.
10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.
11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.
13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).
15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.

cadran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadran)

1. suprafață cu anumite diviziuni și cifre pe care se citește deplasarea unui ac indicator.
2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băț fixat pe o suprafață plană, a cărui umbră indică orele.
3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.
4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.

canton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.