Parte de vorbire: adj.
Origine: (seduce + -ător)
1. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, şarmant.
3. s. m. bărbat care săvârşeşte o seducţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. donjuan)
1. (fam.) bărbat ahtiat după aventuri amoroase; om seducător, crai.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pimpant)
1. care este îmbrăcat într-un mod care să atragă privirea.
2. care este elegant, grațios, care are un exterior vesel; dichisit, atrăgător, seducător.
3. (depr.) care este excesiv de cochet, afectat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. répugnant)
1. care repugnă, care inspiră repugnanță, aversiune; dezgustător, respingător.
2. (antonime) ademenitor, seducător, șarmant, tentant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. sex-appeal)
1. puterea de seducție, magnetismul unei femei care stârnește dorința printr-un fizic seducător sau printr-un comportament provocator.
2. atracție sexuală a unei persoane, în special a unei femei.
3. (scris și) sex-appeal.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (abuza + -tor)
1. I. care abuzează, care înșală.
2. II. cel care abuzează, care înșală; seducător și violator.