Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sélectionner)
1. a face o selecţie; a selecta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. présélectionner)
1. a selecţiona în prealabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (selecţiona + -bil)
1. care poate fi selecţionat.
2. (spec.; şi s.) (sportiv) care îndeplineşte condiţiile valorice de a fi ales să participe la o competiţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sélectionné)
1. ales; de calitate superioară.
2. (s. f.) echipă sportivă din jucători aleşi prin selecţionare din mai multe echipe.
3. (despre animale şi plante) obţinut prin selecţie artificială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (selecţiona + -tor)
1. cel care lucrează în domeniul ameliorării speciilor prin metoda selecţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (arhivă + -tehnie)
1. ramură a arhivisticii cu probleme ştiinţifice, juridice şi practice ale selecţionării, organizării şi valorificării documentelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., rus. aspirant)
1. cel care tinde, năzuieşte la ceva.
2. doctorand.
3. (în unele ţări) primul grad de ofiţer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obţinerea gradului de ofiţer stagiar.
4. arbore de cea mai bună calitate, selecţionat dintre candidaţii (2) unui arboret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (autoregla)
1. acţiunea de a (se) autoregla; autoreglaj.
2. proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepţiona informaţia, de a o transmite elementelor sistemului şi de a selecţiona răspunsul cel mai adecvat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. bibliographieren)
1. a selecţiona, clasifica, descrie şi adnota publicaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concours, lat. concursus)
1. examen pentru selecţionarea candidaţilor la admiterea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc.
2. întrecere; competiţie sportivă.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie.
4. a-şi da ~ul (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. docimasie, gr. dokimasia)
1. mod de verificare şi selecţionare a candidaţilor la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică.
2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie.
3. disciplină care determină proporţia de metale utilizabile conţinute de minereuri; docimastică (II).