Dictionar

Rezultate secundare (Semeţie,):

Măreție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (măreț + -ie)

1. faptul de a fi măreț; sumă de calități care trezesc admirație, uimire, splendoare.

2. atitudine plină de mândrie, de încredere în calitățile proprii; semeție, trufie.