măreție
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (măreț + -ie)
Etimologie: (măreț + -ie)
1. faptul de a fi măreț; sumă de calități care trezesc admirație, uimire, splendoare.
2. atitudine plină de mândrie, de încredere în calitățile proprii; semeție, trufie.