Dictionar

Rezultate principale (Sentinţă):

Sentinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sentence, lat. sententia)

1. hotărâre a unui tribunal pronunţată în instanţă, a unei comisii de arbitraj.

2. (fig.) blam.

3. maximă, aforism.


Rezultate secundare (Sentinţă):

Abjudeca

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească.


Adagiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.


Aforism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)

1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.


Apela

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appeler, lat. appellare)

1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.

2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.

3. tr. (inform.) a rula (un program).

4. a contacta pe cineva prin telefon.


Apoftegmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)

1. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu.


Casaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassation)

1. (în unele state) organ judecătoresc suprem capabil a casa (1) o sentinţă pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior.