OK
X
sentință
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. sentence, lat. sententia)
1.
hotărâre
a
unui
tribunal
pronunțată
în
instanță,
a
unei
comisii
de
arbitraj.
2.
(fig.)
blam.
3.
maximă,
aforism.
abjudeca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abjudicare)
1.
(jur.)
a
suspenda
printr-o
sentință
judecătorească.
adagiu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. adagium)
1.
formulă
în
general
veche,
care
enunță
un
adevăr
acceptat,
un
principiu
de
acțiune
sau
o
regulă
juridică;
maximă
proverbială,
sentință
populară,
aforism,
apoftegmă,
dicton.
aforism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1.
cugetare,
judecată
care
redă
într-o
formă
concisă
și
expresivă
un
adevăr;
adagiu,
maximă,
sentință.
apela
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. appeler, lat. appellare)
1.
intr.
a
se
adresa
cuiva
cu
o
rugăminte,
a
cere
ajutorul
cuiva,
a
face
apel,
a
recurge
la
cineva;
a
se
adresa
cuiva
cu
voce
tare
(sau
într-un
mod
care
atrage
atenția);
a
chema.
2.
(înv.)
a
se
adresa
unei
instanțe
judecătorești
superioare
spre
a
anula
sentința
dată
de
o
instanță
inferioară;
a
face
apel.
3.
tr.
(inform.)
a
rula
(un
program).
4.
a
contacta
pe
cineva
prin
telefon.
apoftegmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)
1.
formulare
aforistică
memorabilă;
maximă,
sentință,
adagiu.
casație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cassation)
1.
(în
unele
state)
organ
judecătoresc
suprem
capabil
a
casa
(1)
o
sentință
pronunțată
de
organele
judecătorești
de
grad
inferior.