Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sensualisme, it. sensualismo)
1. concepţie gnoseologică potrivit căreia senzaţia ar fi unica sursă a cunoaşterii.
2. doctrină care consideră plăcerea simțurilor drept motor al fiecărei acțiuni; senzualitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érotisme)
2. (med.) dragoste maladivă; senzualism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. sensualiste)
1. I. referitor la senzualism (doctrină filozofică conform căreia senzațiile sunt la originea tuturor ideilor, a tuturor cunoștințelor).
2. II. adept al senzualismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sensualité)
1. înclinare către plăcerile trupeşti; senzualism (2), erotism.